Hotărîrea nr.39 din 22.11.2004 cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii
Rss
Tu şi Legea
Priviți emisiunea

"Tu și Legea"

in fiecare miercuri la ora 20:30

Alte emisiuni
 
  28-05-2014 "Tu și Legea" cu Ion Dron
    Tema emisiunii: "Violența în familie" Invitatul emisiunii din 28 mai 2014 - Aramă Sofia, avocat.

  21-05-2014 "Tu și Legea" cu Ion Dron
    Tema emisiunii: "Dreptul la informație și petiție" Invitatul emisiunii din 21 mai 2014 - Andrei Briceac, Preşedintele A.O.„Institutul de Justiție Civilă”.

  14-05-2014 "Tu și Legea" cu Ion Dron
    Tema emisiunii: "Asistența socială” partea-II Invitatul emisiunii din 14 mai 2014 - Aliona Chisari-Rurak, doctor, conferenţiar universitar USM.

  07-05-2014 "Tu și Legea" cu Ion Dron
    Tema emisiunii: "Asistența socială, partea-I" Invitatul emisiunii din 07 mai 2014 - Aliona Chisari-Rurak, doctor, conferenţiar universitar USM.

  16-04-2014 "Tu și Legea" cu Ion Dron
    Ediție specială: "Hotărîri de judecată și deposedări de averi" Invitații emisiunii din 16 aprilie 2014 - Mihail Miloș și Ion Popescu, reprezentanții SRL „Miloș Mihail”.

 
 
Consultație Juridică





Calendar
«    Ноябрь 2014    »
ПнВтСрЧтПтСбВс
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
tusilegea.md » Jurisprudenţa » Penal » Hotărîrea nr.39 din 22.11.2004 cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii

Hotărîrea nr.39 din 22.11.2004 cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii

  • Publicat: redactor
  • |
  • Vizualizări: 430

Skype: tusilegea1
Call Apel în studioul



 HOTĂRÎREA PLENULUI 
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii
nr.39 din 22.11.2004

 
În contextul evoluţiei şi implementării legii penale şi a legii procesuale penale ale Republicii Moldova, puse în aplicare la 12 iunie 2003, pornind de la specificul novator al Codului de procedură penală ce reglementează procedura în cauzele penale privind minorii, luînd în consideraţie complexitatea problemelor juridice şi importanţa aspectelor de fapt şi de drept evaluate de jurisprudenţă şi evidenţiate în cadrul generalizării practicii judiciare în cauzele penale privind minorii, urmărind scopul interpretării unitare şi aplicării corecte a normelor de drept în cauzele penale privind minorii, în temeiul articolelor 2 lit.e) şi 16 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, Plenul prin prezenta hotărîre explică:

1. Codul de procedură penală prevede că urmărirea penală, judecarea, precum şi punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti în cauzele privind minorii se efectuează potrivit procedurii generale, cu completările şi derogările speciale stipulate în Capitolul I din Titlul III al Codului de procedură penală - "Procedura în cauzele privind minorii".

2. În sensul legii penale, minor se consideră orice persoană fizică care la data săvîrşirii infracţiunii nu avea vîrsta de 18 ani. Limita de vîrstă de la care începe răspunderea penală a persoanei fizice este de 16 ani. Minorul care are vîrsta între 14 ani şi 16 ani poartă răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor indicate expres în art.21 alin.(2) Cod penal.
Instanţa de judecată este obligată să constate exact vîrsta minorului (ziua, luna, anul naşterii). Se consideră că persoana a atins vîrsta respectivă nu în ziua naşterii, ci începînd cu ziua următoare acesteia. La constatarea vîrstei de către expertiza medico-legală ziua naşterii inculpatului urmează să fie considerată ultima zi a acelui an, care este stabilit de experţi, iar în cazul constatării vîrstei printr-un număr minimal şi un număr maximal de ani, instanţa de judecată urmează să reiasă din vîrsta minimală a acestei persoane, presupusă de expertiză.

3. Cauzele penale privind minorii se judecă de un complet de judecată format din judecători cu experienţă bogată, specializaţi în acest domeniu şi numiţi pentru a judeca asemenea cauze prin ordinul preşedintelui instanţei. Este preferabil ca aceste complete să judece şi cazurile cu privire la contravenţiile administrative săvîrşite de minori.

4. În şedinţa preliminară, pe lîngă chestiunile enunţate în art.345 alin.(4) CPP, urmează a fi soluţionate şi:
- posibilitatea disjungării cauzei cu minori, ţinîndu-se seama de prevederile art.476 CPP;
- participarea reprezentantului legal al inculpatului minor;
- temeinicia aplicării măsurii preventive, în special a arestării preventive, ţinîndu-se seama că aceasta poate fi aplicată faţă de minori numai în cazuri excepţionale cînd au fost săvîrşite infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.

5. Arestarea preventivă a minorului în faza de urmărire penală trebuie să fie evitată. În conformitate cu prevederile art.186 alin.(3) CPP minorul poate fi deţinut în stare de arest doar în cazuri excepţionale, în funcţie de complexitatea cazului, de gravitatea infracţiunii şi dacă există pericolul real de dispariţie a învinuitului minor, ori riscul exercitării din partea lui a presiunii asupra martorilor sau a nimicirii ori deteriorării mijloacelor de probă. În asemenea situaţii durata maximă de arest preventiv a învinuitului minor nu poate depăşi 4 luni.
Minorii arestaţi trebuie să beneficieze de un proces rapid, în strictă conformitate cu principiile şi normele procesului penal. Ei sînt separaţi de adulţi în detenţie, iar cei care au fost deja condamnaţi trebuie să fie separaţi de cei care se află sub urmărire penală şi judecaţi pentru prima dată, pentru a proteja minorul de influenţă negativă.

6. La soluţionarea chestiunii privind aplicarea măsurii preventive în privinţa minorului, în fiecare caz se verifică, în mod obligatoriu, posibilitatea transmiterii lui sub supraveghere, conform dispoziţiilor art.184 CPP.
Transmiterea sub supraveghere a minorului se face numai la cererea scrisă de către unul din părinţi, tutore, curator sau de către o altă persoană demnă de încredere, precum şi de către conducătorul instituţiei de învăţămînt unde îşi face studiile minorul, care iau cunoştinţă de fondul cauzei şi de obligaţiile lor, fapt ce se consemnează în procesul-verbal.

7. La numirea cauzei penale spre judecare, pe lîngă chestiunile enunţate în art.351 CPP, urmează a fi soluţionat şi modul de chemare în judecată a inculpatului minor. Conform prevederilor art.478 CPP, chemarea inculpatului minor, în cazul cînd acesta nu este arestat, se face prin părinţii lui sau prin alţi reprezentanţi legali, iar în cazul în care minorul se află într-o instituţie pentru minori (instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare, instituţie curativă şi de reeducare, casă de copii, şcoală-intemat etc.) - prin administraţia instituţiei respective. La chemarea reprezentanţilor legali ai inculpatului minor se ţine seama de lista persoanelor prevăzute în articol 77 CPP, care este exhaustivă.

8. În partea pregătitoare a şedinţei de judecată, concomitent cu îndeplinire a dispoziţiilor enunţate în art.358 CPP, urmează a fi stabilite şi condiţiile în care trăieşte şi este educat minorul. În cadrul judecării cauzei penale, de rînd cu circumstanţele prevăzute la art.96 CPP, urmează să fie stabilite şi:
- gradul de dezvoltare intelectuală, volitivă şi psihologică a minorului;
- particularităţile caracterului şi temperamentului minorului;
- interesele şi necesităţile minorului;
- influenţa adulţilor sau altor minori asupra minorului;
- cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii.
Stabilirea circumstanţelor menţionate este o obligaţiune atît a organului de urmărire penală, cît şi a instanţei de judecată. Pentru a stabili aceste circumstanţe se ordonă o anchetă socială în privinţa minorului conform art.475 alin.(2) CPP.

9. Audierea inculpatului minor se efectuează în condiţiile art.479 CPP, ţinundu-se seama că:
- audierea nu poate dura mai mult de două ore fără întrerupere, iar în total nu poate depăşi patru ore pe zi;
- participarea apărătorului, reprezentantului legal şi a pedagogului sau psihologului la audiere este obligatorie.
Se atenţionează că acelaşi avocat nu poate fi concomitent apărător al inculpatului minor şi al celui adult care l-a atras la săvîrşirea infracţiunii.
Înainte de audierea minorului, pedagogul sau psihologul este în drept, cu consimţămîntul instanţei de judecată, să formuleze întrebări inculpatului minor, iar la sfîrşit, să ia cunoştinţă şi să expună observaţii în scris referitor la plenitudinea şi corectitudinea înscrisurilor, făcîndu-se menţiunea respectivă în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

10. Reprezentantul legal al inculpatului minor participă în şedinţa de judecată în baza art.480 CPP, exercitînd drepturile şi obligaţiile prevăzute în art.78 CPP.
În cazul cînd inculpatul nu are reprezentant legal, instanţa de judecată numeşte din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară. În acest sens se emite o hotărîre motivată privind recunoaşterea organului de tutelă şi curatelă ca reprezentant legal al învinuitului minor şi admiterea reprezentantului în procesul penal. Drept reprezentant legal al inculpatului minor sau al persoanei, care a săvîrşit o faptă prejudiciabilă, prevăzută de Codul penal, nu pot fi recunoscuţi părinţii, adoptatorii decăzuţi din drepturile părinteşti; tutorii sau curatorii, eliberaţi de către organele de tutelă şi curatelă de la exercitarea obligaţiilor lor; persoanele care sînt recunoscute incapabile; persoana cărei se incumbă cauzarea unui prejudiciu.
Dacă aceste impedimente au apărut după recunoaşterea persoanei ca reprezentant legal al inculpatului minor, instanţa de judecată decide chestiunea despre încetarea participării acestei persoane la proces şi ia măsuri în vederea înlocuirii ei cu un alt reprezentant legal. După atingerea vîrstei de 18 ani de către inculpatul minor, participarea reprezentantului legal în procesul penal se sistează. În acest caz, instanţa de judecată poate să se limiteze la audierea persoanei respective în calitate de martor conform dispoziţiilor art.370 CPP, cu acordul acesteia.

11. Martorul minor este audiat în conformitate cu prevederile art.481 CPP, explicîndu-i-se în prealabil drepturile şi obligaţiunile prevăzute în art.90 CPP. El nu depune jurămînt. Martorul care a atins vîrsta de 16 ani va fi preîntîmpinat de răspunderea penală prevăzută de art.312 Cod penal pentru declaraţii false.

12. În cazul cînd apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea de percepere justă a împrejurărilor ce au importanţă pentru cauza penală, este necesară efectuarea expertizei medico-legale: psihologice sau psihiatrice ori psihologo-psihiatrice. În acest sens, în şedinţa de judecată pot fi audiaţi şi specialişti în domeniul psihologiei copiilor şi adolescenţilor (psiholog, asistent social, pedagog).
În cazul cînd se constată că minorul suferă de debilitate mintală, care nu este legată de o boală psihică, instanţa de judecată trebuie se stabilească, dacă el a fost pe deplin conştient de săvîrşirea actelor şi va efectua procedurile judiciare prevăzute în art.475 alin.2 CPR

13. Infracţiunile prevăzute de art.208, 209 Cod penal se consideră consumate din momentul cînd minorul, în rezultatul influenţei persoanei adulte, a început pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
În cazul tragerii persoanei la răspundere în baza art.208-210 Cod penal, în ordonanţă de punere sub învinuire, în rechizitoriu şi în sentinţă, de rînd cu alte circumstanţe ale săvîrşirii infracţiunii, urmează a fi indicat modul de atragere a minorului la săvîrşirea infracţiunii.
Dacă o circumstanţă esenţială de atragere a minorului la activitatea criminală a fost constatată de către instanţa de judecată, dar nu a fost imputată învinuitului de către organele de urmărire penală, instanţa de judecată, la propunerea procurorului, procedează în conformitate cu dispoziţiile art.326 CPP.

14. Răspunderea penală survine atît în cazul cînd persoana adultă a fost informată despre vîrsta minoră a persoanei atrase la săvîrşirea unei infracţiuni, cît şi în cazurile cînd, din circumstanţele cauzei, el putea şi era obligat să prevadă aceasta. La soluţionarea acestor chestiuni se ţine seama nu numai de declaraţiile inculpatului, dar şi de circumstanţele concrete ale cauzei.
Minorul care a săvîrşit, în timpul cînd nu avea vîrsta pentru tragerea la răspunderea penală, o parte din actele succesive componente ale unei infracţiuni continue sau prelungite, şi pe care le-a continuat sau prelungit în perioada în care a devenit subiect al infracţiunii potrivit art.21 Cod penal, va fi tras la răspundere penală numai pentru activitatea desfăşurată în ultima perioadă.

15. În cazurile în care la infracţiunile săvîrşite de minori participă adulţii urmează să fie clarificat minuţios caracterul relaţiilor reciproce între persoana adultă şi minor, deoarece aceste date au o importanţă esenţială pentru încadrarea juridică corectă a faptelor, precum şi pentru stabilirea rolului persoanei adulte în atragerea minorului la acţiunile ilegale prevăzute la art.208, 209 Cod penal.
În cazul în care minorul, deşi a fost provocat, nu a participat la săvîrşirea infracţiunii, fapta persoanei adulte urmează a fi încadrată juridic ca tentativă de atragere a minorului la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art.208, 209 Cod penal.Dacă lipsesc semnele de atragere la activitatea criminală sau la determinarea minorilor de a săvîrşi unele fapte imorale, adulţii care au săvîrşit infracţiunile împreună cu minorii poartă răspundere în participaţie, conform prevederilor stipulate în Capitolul IV din Codul penal.
În cazul în care adultul a instigat minorul, dar nu a participat la săvîrşirea infracţiunii, fapta acestuia se încadrează juridic ca instigare la săvîrşirea infracţiunii respective, iar a minorului - potrivit faptei respective.
În cazul în care adultul a instigat şi a participat la săvîrşirea infracţiunii împreună cu minorul, faptele adultului se încadrează juridic prin concurs de infracţiuni (art.208 şi infracţiunea respectivă), iar fapta minorului - ca infracţiunea respectivă săvîrşită cu participaţie.
În cazul în care infracţiunea a fost săvîrşită în cooperare de un adult şi un minor fără instigare a minorului, faptele ambilor se încadrează juridic ca participaţie pentru infracţiunea săvîrşită.
În cazul atragerii la săvîrşirea unei infracţiuni de către un adult a unui minor, care în conformitate cu prevederile art.21, 23 Cod penal nu este subiect al infracţiunii, faptele persoanei adulte se încadrează juridic ca autor al infracţiunii respective. Instigarea minorilor la săvîrşirea infracţiunii în alte cazuri decît cele menţionate în prezentul punct sau atragerea lor la săvîrşirea infracţiunii este considerată o circumstanţă agravantă, de care se va ţine seama la aplicarea pedepsei.
În cazul în care se constată că infracţiunea a fost săvîrşită de către minor în urma constrîngerii fizice sau psihice de către o persoană adultă, instanţa de judecată urmează să soluţioneze chestiunea privind aplicarea prevederilor art.35 lit.d) şi art.39 Cod penal.
În cazul în care o dată cu atragerea minorului la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art.208 şi 209 Cod penal, acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale sau alte urmări grave, săvîrşindu-se şi alte fapte, care formează componenţă de infracţiune de sine stătătoare, faptele săvîrşite trebuie încadrate prin concurs de infracţiuni (art.33 CP).

16. Prin atragerea minorilor la activitatea criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor fapte imorale (art.208 Cod penal) se înţeleg :
a) acţiunile îndreptate spre a-i provoca dorinţa minorului de a participa la săvîrşirea unei sau cîtorva infracţiuni, însoţite de aplicarea influenţei fizice sau psihice, lovituri, asigurări de nepedepsire, măguliri, ameninţări, intimidări, înşelăciune, provocare a sentimentului de răzbunare, invidie şi alte îndemnuri josnice, darea de sfaturi despre locul şi modul săvîrşirii infracţiunii, promisiunea de a acorda ajutor minorului în realizarea celor sustrase şi altele;
b) acţiunile de provocare a minorului să întreprindă unele fapte contrar normelor moralei (cerşetoria, jocuri de noroc, desfrîu, etc).

17. Prin atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant (art.209 Cod penal) se înţelege întreprinderea oricăror acţiuni intenţionate însoţite de violenţă, înşelăciune, limitarea libertăţii, torturare sau batjocură la adresa persoanei, precum şi înduplecarea, propunerea, darea de sfaturi şi alte acţiuni avînd scopul de a provoca dorinţa de consumare a mijloacelor narcotice de către persoana, asupra căreia se exercită influenţă.
Obiecte ale infracţiunii sunt:
a) substanţele toxice;
b) substanţele cu efect puternic;
c) mijloacele narcotice (a se vedea Tabelele şi listele de substanţe narcotice şi psihotrope care se află sub controlul internaţional, în corespundere cu Convenţiile ONU din anii 1961, 1971 şi 1988 pe teritoriul Republicii Moldova, confirmate de Comitetul permanent de control asupra drogurilor al Republicii Moldova (MO, nr.16-18 din 18.12.1999, MO, nr.19- 20/71 din 24.02.2000).

18. Prin antrenarea minorilor în acţiuni militare (art.210 Cod penal) se înţeleg acţiuni în formă verbală, scrisă sau în orice altă formă, determinate de influenţă psihică îndreptată nemijlocit asupra voinţei minorului sau asupra grupului de persoane minore care doresc să participe la aceste acţiuni.Prin antrenarea minorilor în propaganda războiului în rîndurile minorilor se înţeleg acţiuni de influenţă activă asupra conştiinţei şi voinţei minorului în scopul de a-i trezi interesul de rezolvare a problemelor interstatale prin forţă armată (discursuri în faţa tinerilor, imagini direcţionate la ducerea războiului, răspîndirea materialelor scrise sau tipărite în acest sens etc).

19. La adoptarea sentinţei în cauza minorului, pe lîngă chestiunile enunţate în art.385 CPP, urmează să fie soluţionate şi alte chestiuni prevăzute de art.485 CPP. Este necesar de examinat posibilitatea liberării de pedeapsă penală în conformitate cu dispoziţiile art.93 Cod penal sau suspendarea condiţionată a executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art.90 Cod penal. În context, urmează să se întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru a aplica inculpatului minor pedeapsa nonprivativă de libertate, sau pentru a-i stabili o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege (art.79 Cod penal).

20. La individualizarea pedepsei minorului, pe lîngă criteriile enunţate în art.75 Cod penal (gravitatea infracţiunii săvîrşite, motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, condiţiile de viaţă ale familiei acestuia) este necesar de a ţine cont şi de circumstanţele enunţate în art.475 CPP, stabilite de instanţa de judecată.
Conform art.76 lit.(b) Cod penal, la stabilirea pedepsei, săvîrşirea infracţiunii de către un minor se consideră circumstanţă atenuantă. Reieşind din prevederile art.385 CPP, la stabilirea pedepsei minorului se iau în consideraţie şi recomandările serviciului de resocializare, expuse în raportul anchetei sociale.
Conform art.34 alin.(5) lit.a) Cod penal la stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale pentru infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului.

21. Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.90 Cod penal), instanţa de judecată va explica inculpaţilor şi reprezentanţilor lor legali esenţa sentinţei şi consecinţele neexecutării ei. Despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal.
Controlul asupra comportării condamnatului minor cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organul de executare de la locul de trai al minorului.Conform art.90 alin.(3) Cod penal, la aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, condiţia reparării integrale a daunei nu este obligatorie în cazul condamnării minorilor.

22. Aplicînd minorului o pedeapsă mai blîndă de cît cea prevăzută de lege pentru săvîrşirea infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave este necesar de avut în vedere că potrivit art.79 alin.(4) Cod penal pedeapsa sub limita prevăzută în sancţiunea normei penale trebuie să constituie cel puţin jumătate din minimul pedepsei prevăzute de Codul penal pentru infracţiunea respectivă.

23. Articolul 54 din Codul penal prevede liberarea de răspunderea penală a minorilor. Aplicarea liberării de răspundere penală a minorilor este posibilă numai în cazul respectării următoarelor condiţii cumulative:
a) infracţiunea trebuie să fie săvîrşită pentru prima oară;
b) infracţiunea trebuie să fie uşoară sau mai puţin gravă;
c) instanţa de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a minorului este posibil fără ca făptuitorul să fie supus răspunderii penale, ţinînd cont şi de recomandările serviciilor de resocializare expuse în raportul anchetei sociale.

24. Articolul 93 din Codul penal prevede liberarea de pedeapsa a minorilor. Dacă la momentul pronunţării sentinţei se constată că scopul pedepsei poate fi atins fără aplicarea pedepsei penale, inculpatul minor poate fi liberat de pedeapsa respectivă şi internat într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute de art.104 Cod penal.
Internarea minorilor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare se stabileşte pe un termen de pînă la atingerea majoratului, însă pe o durată nu mai mare de termenul maximal al pedepsei, prevăzute de Codul penal pentru infracţiunea săvîrşită de minor. După atingerea majoratului, aceste persoane se pot afla în instituţiile nominalizate numai dacă instanţa de judecată le-a prelungit termenul, ia propunerea administraţiei instituţiei respective, pînă la absolvirea învăţămîntului general sau profesional. În conformitate cu art.111 alin.1 lit.(a) Cod penal, minorii în privinţa cărora au fost aplicate măsuri de constrîngere cu caracter educativ se consideră ca neavînd antecedente penale.

25. Măsurile de constrîngere cu caracter educativ sînt măsuri de siguranţă. Ele sînt indicate în articolul 104 CP şi sînt exhaustive. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ se efectuează numai de către instanţa de judecată şi este condiţionată de fapta săvîrşită, de natura şi gravitatea infracţiunii 
săvîrşite şi de posibilităţile înlăturării acesteia.Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.

26. Conform art.104 alin.(4) Cod penal, cînd minorul se eschivează sistematic de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ, organele de stat specializate (administraţia instituţiei specializate de învăţămînt şi de reeducare, curativă şi de reeducare, departamentul de executare) pot prezenta instanţei de judecată un demers privind anularea măsurii aplicate şi tragerea minorului la răspundere penală.
Prin noţiunea de eschivare sistematică de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ se înţelege încălcarea (de trei şi mai multe ori) a măsurii aplicate: de a se prezenta pentru a repara dauna cauzată sau la tratamentul medical de reabilitare psihologică, etc.
Tragerea minorului la răspundere penală în cazul eschivării sistematice a acestuia de la măsura de constrîngere cu caracter educativ se efectuează de către instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, în cazul în care cauza este trimisă de către procuror în instanţă sau, după caz, instanţa stabileşte pedeapsa conform legii penale.

27. Conform art.72 alin (5) Cod penal, persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ţinînduse cont de persoana condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.
În penitenciarul pentru minori, condamnaţii în vîrstă de pînă la 18 ani, de regulă, se deţin separat de condamnaţii adulţi. În scopul corijării condamnaţilor minori, în aceste penitenciare este organizat un proces unic de instruire şi educaţie îndreptat spre educarea lor în spiritul respectării legilor, al atitudinii conştiincioase faţă de pregătirea profesională şi ridicarea nivelului de cultură generală.Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează în conformitate cu prevederile art.469-470 CPP şi Codul de executare al Republicii Moldova .

28. Soluţionînd acţiunea civilă în procesul penal în conformitate cu art.387 CPP, instanţa de judecată concomitent va aplica şi prevederile art.1407 CC, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 şi 18 ani.
În cazul cînd minorul între 14 şi 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea nereparată, de către părinţi (adoptatori) sau curator, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor.
Obligaţia părinţilor (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat de un minor între 14 şi 18 ani încetează în cazul în care autorul prejudiciului a atins majoratul, precumşi în cazul cînd, înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndeşte bunuri sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului. Această obligaţiune a persoanelor indicate încetează odată cu atingerea majoratului de către condamnat, precum şi în cazul în care el, pînă la atingerea majoratului, dispune de sume băneşti, ce urmează a fi încasate de la condamnat şi de la părinţii sau de la tutorii lui, sau dispune de venituri ori de alt patrimoniu suficient pentru restituirea pagubei cauzate prin infracţiune.
Instanţele de judecată vor ţine seama de faptul că dacă prejudiciul este o consecinţă a acţiunilor infracţionale comune ale cîtorva persoane, condamnaţii, atît din rîndul adulţilor cît şi al minorilor cu condiţia că au un cîştig suficient şi patrimoniu, poartă răspundere civilă solidară.
În cazurile prevăzute de lege, persoanele atrase în proces în calitate de părţi civilmente responsabile pentru prejudiciul cauzat de condamnaţii minori, restituie această daună în cotepărţi. Răspunderea în cote-părţi poate fi pusă şi pe seama condamnaţilor minori, dacă instanţa va concluziona că aceasta corespunde intereselor reclamantului şi asigură repararea prejudiciului cauzat.
Dacă organul de urmărire penală nu a atras în procesul penal ca părţi civilmente responsabile părinţii, înfietorii, tutorii, instituţiile educative, medicale, de asistenţă socială şi alte instituţii analogice, instanţa de judecată, la cererea părţilor, va lua o hotărîre prin care va recunoaşte aceste persoane în calitate de părţi civilmente responsabile, le va explica drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de art.55 CPP şi va asigura condiţii necesare pentru participarea lor în şedinţă.

29. Hotărîrea de condamnare în privinţa minorului nu se pune în executare dacă au expirat termenele de prescripţie ale executării sentinţei de condamnare, stabilite de art.97 alin.(1) Cod penal şi persoana condamnată nu s-a eschivat de la executarea pedepsei în acest termen.
Se atenţionează că pentru minori termenele de prescripţie ale executării pedepsei se reduc în jumătate conform art.97 alin.(2) Cod penal.

30. În cazurile cînd infracţiunile au fost săvîrşite de către minori în stare de ebrietate, urmează să fie clarificate circumstanţele în care ei au procurat băuturi spirtoase sau substanţe narcotice, acţiunile adulţilor de atragere a minorilor la beţie sau la consumarea substanţelor narcotice. Este necesar de a verifica dacă minorului urmează să i se aplice tratament forţat de alcoolism sau narcomanie şi, dacă există pentru aceasta temeiuri, se vor aplica prevederile art.103 Cod penal.

31. La judecarea cauzelor cu minori în ordine de apel şi de recurs, verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate, instanţa de judecată respectivă, pronunţîndu-se asupra tuturor motivelor invocate de părţi în apel sau, după caz, în recurs, urmează să acorde o deosebită atenţie 
hotărîrii de condamnare a minorului. În context, este necesar de verificat: respectarea drepturilor procesuale ale minorului, legalitatea obţinerii probelor în sprijinul învinuirii, obiectivitatea circumstanţelor care au fost dovedite în procesul penal, corespunderea şi echitatea categoriei pedepsei aplicate minorului. La 
fel, este necesar de reacţionat adecvat la fiecare caz prin care a fost admis apelul sau recursul declarat în interesele inculpatului (condamnatului) minor, asigurînd aplicarea uniformă şi corectă a legii materiale şi procesuale de către instanţele de judecată.
În cadrul soluţionării plîngerilor împotriva acţiunilor organului de urmărire penală, a demersurilor privind autorizarea acţiunilor de urmărire penală şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere în privinţa minorilor, precum şi în cadrul soluţionării chestiunilor privitoare la executarea pedepsei de către minori, judecătorii de instrucţie vor verifica cu stricteţe aplicarea prevederilor legislaţiei care reglementează drepturile şi libertăţile minorilor.
Este necesar ca instanţele judecătoreşti să studieze şi să generalizeze sistematic practica judiciară în cauzele privind minorii pentru a obţine sporirea eficienţei şi calităţii actului de justiţie în procesele respective .

32. Dacă în şedinţa de judecată s-au constatat fapte de încălcare a legalităţii sau a drepturilor minorului, concomitent cu adoptarea hotărîrii este oportună adoptarea şi a unei încheieri interlocutorii în conformitate cu prevederile art.218 CPP.
Pentru a spori importanţa educativă a proceselor penale de categoria respectivă este necesar ca în fiecare caz să fie depistate şi evidenţiate cauzele şicondiţiile ce au favorizat infracţiunile săvîrşite de minori, să se formuleze propuneri privind lichidarea şi prevenirea acestui fenomen în societate. Copia încheierii respective se expediază organelor competente, persoanelor cu funcţii de răspundere şi procurorului pentru a se lua măsurile de rigoare prevăzute de lege.

33. Se abrogă Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.37 din 12.11.1997 "Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de minori".
 

Adaugă un comentariu



{last_topics}

Облако Тегов